Fețe de pernă Visând la mare I, II și III


C. își dorea în dormitor ceva care să îi aducă aproape atmosfera de la malul mării. Cele trei fețe de pernă (50 x 50 cm) au fiecare culori și detalii marine. Pe prima dintre ele am brodat un far, de multă vreme îmi doresc să desenez sau să cos unul. 


Cea de-a doua are aplicat un material imprimat cu cârme, frânghii și steluțe iar pentru cea de-a treia am cusut materialele în stil patchwork, câte puțin din fiecare. Am utilizat din nou pânza de sac, unul dintre materialele mele preferate pentru proiectele textile, mă bucur că mama a avut inspirația să îi cumpere atunci când s-a închis depozitul la care lucra. Materialele sunt, așa cum v-am obișnuit deja, o parte noi, o parte recuperate. Materialul cu cârme a fost acoperișul patului-căsuță al copiilor mei, cel cu carourile albastru-galben este dintr-o rochie (a mamei mele, confecționată de bunica mea), cuponul albastru intens e achiziționat de multă vreme de mama, trebuia să fie o cuvertură dar a rămas intact, nefolosit până acum.




Pentru închiderea fețelor de pernă am profitat de inelele metalice existente iar pe post de nasturi am folosit bețigașe de lemn.

 




Față de pernă Black Eagle


Pentru că una dintre prietenele mele dragi a împlinit niște ani și pentru că vulturii îi urmăresc cîteodată pașii m-am gîndit că ar fi frumos să îi fac un cadou personalizat așa. 
Am folosit hîrtie specială pentru imprimat pe textile (cumpărată de la Lidl) pentru a imprima vulturul pe o bucată de doc. Restul feței de pernă este din materiale suprapuse. Nasturii folosiți sînt cumpărați cu ani în urmă, avînd tot vulturi aplicați pe ei. 




Înainte și după: scăunel și măsuță pentru copii


Maia a crescut și mă gîndeam că i-ar prinde bine să poată să stea la o măsuță a ei și să se joace. Aveam de la Radu și Arin un scaun de masă cu dublă funcționalitate, nu îl mai puteam folosi pentru masă pentru că nu mai am măsuța de plastic care se monta pe mînere și avea și o bandă de plastic ce se fixa între picioarele copilului. L-am fotografiat și așa, ca să înțelegeți la ce mă refer.
Scaunul și masa fuseseră depozitate prin pod, ajunse într-un stadiu destul de avansat de degradare, mai ales mușamaua cu care erau tapițate șezutul și spătarul. Le vedeți în fotografiile de mai jos. Am dat jos partea din mușama, am croit un fel de husă pentru cele două bucăți, dintr-o pereche de pantaloni de-a tatălui Maiei, destinați să ajungă la container. Ca să fie mai șic, am aplicat pe material și o bandă de dantelă din bumbac.
Partea din lemn am curățat-o, am șmirgheluit-o și am vopsit-o în culori care să se asorteze cu restul camerei Maiei, folosind vopsea Oskar Aqua Matt albă și colorant negru de la Köber.












Față de pernă Floare


Prima față de pernă cu motiv floral. 40 x 40 cm, din suprapuneri de materiale reciclate.



Etajeră dintr-un sertar vechi


A trecut mult timp de cînd îmi propusesem să fac ceva din sertarul acesta vechi, găsit abandonat într-una dintre magazii. Nu știu de la ce corp de mobilier era, fundul lui fiind complet deteriorat, l-am desfăcut înainte de a face pozele de mai jos, dinaintea recondiționării.
O vreme am cochetat cu ideea folosirii lui ca sertar, eventual pentru o masă, dar mi s-a părut destul de complicat pentru posibilitățile mele actuale. Transformarea lui în etajeră a fost un proiect mai simplu. În primul rînd am curățat și șlefuit toate suprafețele, am păstrat cîteva din straturile originale de vopsea, sînt adepta stilului vintage. Am consolidat puțin structura apoi i-am adăugat o poliță, confecționată dintr-o scîndură veche folosită pentru niște lucrări de zidărie, și niște profile de lemn, mai noi, reutilizate și astea. Am tratat lemnul vechi de carii injectînd substanța în toate găurile identificate de mine. La final, am aplicat cu rola de burete un strat subțire de vopsea Oskar Aqua Matt, cît să mai fie vizibilă structura lemnului și resturile vopselei anterioare. 
Momentan are doar una dintre polițe plină ochi cu colecția mea de elefanți de prin toate colțurile lumii, pe unde am ajuns eu, mama sau prietenii mei. I-am numărat, sînt 39, mă bucur că îi pot expune din nou, chiar și așa înghesuiți, de cînd cu Maia, ajunseseră într-o cutie sub scări.